Titlu Marianela
Autor Benito Pérez Galdós
Categorie Literarura contemporană
DOWNLOAD PDF
Marianela

     Apuse soarele. După crepusculul pripit se pogorî noaptea liniștită și întunecată, iar în sânul ei negru pieriră încetul cu încetul ultimele zvonuri ale pământului somnoros, în vreme ce călătorul își vedea de drum, grăbind pasul pe măsură ce se înnopta. Înainta pe o potecă îngustă, din acelea pe care iarba păstrează urma trecerii neîncetate a oamenilor și a dobitoacelor, urcând neobosit un deal pe ale cărui coaste se înălțau pâlcuri pitorești de goruni, fagi și stejari. (Se vede că ne aflăm în nordul Spaniei.) Era un om între două vârste, voinic, înalt, lat în spate, cu gesturi ferme, cu mers hotărât, cu trăsături grosolane, cu privire cutezătoare și înflăcărată, sprinten cu toate că era robust și (să spunem odată, deși nu a venit vremea) om admirabil, din toate punctele de vedere. Purta straiele obișnuite ale domnilor înstăriți care călătoresc vara, cu pălăria rotundă, atât de urâtă că i se spune ciupercă, butoni ca la țară, prinși cu o curelușă, și un baston care, în timp ce mergea, îi era de folos ca să dea la o parte tufele de mure când își întindeau ramurile pline de unghii ascuțite să-i înșface veșmintele. Se opri ca să-și facă ochii roată și să cuprindă văzduhul, părea nerăbdător și neliniștit. Era limpede că se îndoia de exactitatea itinerarului său și aștepta să sosească cineva din partea locului ca să-i dea informații topografice corecte și să poată ajunge drept la destinație. — N-am cum să greșesc, murmură. Mi-au spus să trec râul pe la pietroaie... așa am făcut. Apoi să merg înainte, tot înainte. Într-adevăr, îndărăt rămâne târgul acela mărișor, pe care l-aș numi Târgul Noroios din pricina feluritelor nămoluri de pe ulițe și de pe drumuri... Înainte, așadar, tot înainte (îmi place fraza asta, dacă aș avea blazon, nu i-aș pune altă deviză) și am să dau de vestitele mine din Socartes.

653