Titlu Iubiri de altadata
Autor Elizabeth Noble
Categorie Literarura contemporană
DOWNLOAD PDF
Iubiri de altadata

Sărutul, ca toate celelalte lucruri din acea zi, era de poză. Nici prea nevinovat, nici prea intim. Mirele, cu doar câţiva centimetri mai înalt decât femeia zveltă de lângă el, îi cuprinse acesteia faţa cu blândeţe şi posesivitate. Îşi lipi fruntea de a ei o secundă sau două, apoi buzele li se întâlniră. Ochii ei străluceau cu lacrimi de bucurie. În jur se auzi un murmur colectiv de apreciere. Era ca şi când o felicitare de la Hallmark ar fi prins viaţă.

După ce primul sărut se sfârşi, tinerii căsătoriţi se întoarseră zâmbind către public, cu obrajii atingându-se; nasul ei cârn era încreţit timid, iar vălul care îi fusese ridicat de pe faţă cu doar câteva minute în urmă îi încadra pe amândoi într-un nor de poveste din tul. Preotul îşi ridică mâinile într-un gest cuprinzător. — Doamnelor şi domnilor, domnul şi doamna Hammond, începu el, iar întreaga biserică erupse într-un ropot spontan de aplauze. În al doilea şir de bănci, prin mintea lui Susannah trecură mai multe întrebări deodată, atât de repede încât abia reuşi să le pună în ordine.

1. De când se aplaudă în biserică?

2. Cum se face că frăţiorul meu a ajuns la vârsta însurătorii?

3. Eram şi eu la fel de naivă pe cât par să fie ei?

4. Când am devenit atât de cinică şi ranchiunoasă? Răspunsurile se lăsară aşteptate, cu excepţia primei întrebări referitoare la bătăile din palme. Era ceva modern. Nu era prima dată când Susannah se simţea ciudat faţă de obiceiurile propriei generaţii. Nu era un spectacol. Era o ceremonie solemnă şi demnă de respect. Frăţiorul ei, Alexander, avea treizeci şi trei de ani.

Nu era chiar tânăr pentru însurătoare, în accepţiunea generală. Însă vârsta lui de treizeci şi trei de ani i-o amintea pe a ei, de treizeci şi nouă, motiv pentru care nu se simţea chiar în largul ei. Îşi amintea atât de bine naşterea lui – bebeluşul fusese ca o păpuşică vie, visul devenit realitate al unei fetiţe de şase ani. Da, da, bineînţeles că şi ea fusese naivă, poate chiar mai mult de atât. Naivă şi delirând de aceeaşi fericire pe care o vedea pe chipul lor şi atât de sigură, atât de foarte sigură că avea să rămână măritată pentru totdeauna.

1862