Titlu Dune 4 - Împăratul-Zeu al Dunei
Autor Frank Herbert
Categorie Literatură universală
DOWNLOAD PDF
Dune 4 - Împăratul-Zeu al Dunei

AM, ASTĂZI, nu doar plăcerea de a vă anunţa descoperirea extraordinarului depozit conţinând, printre altele, o monumentală colecţie de manuscrise imprimate pe hârtie cristal riduliană, ci şi mândria de a vă putea oferi argumentele noastre cu privire la autenticitatea acestor descoperiri. Într-adevăr, avem toate motivele să credem că am scos la lumina zilei jurnalele originale ale lui Leto II, Împăratul-Zeu. În primul rând, permiteţi-mi să vă reamintesc de tezaurul istoric pe care-l cunoaştem cu toţii sub denumirea Jurnalele Furate, acele străvechi caiete care, de-a lungul secolelor trecute, ne-au oferit un ajutor inestimabil pentru înţelegerea strămoşilor noştri. După cum ştiţi, Jurnalele Furate au fost descifrate iniţial de Ghilda Spaţială, iar Cheia Ghildei a reprezentat şi metoda folosită pentru traducerea manuscriselor recent descoperite. Nimeni nu poate contesta vechimea acestei Chei a Ghildei, ea constituind singura cale de decodificare a manuscriselor. În al doilea rând, aceste caiete au fost redactate pe un dictatei ixian de fabricaţie cu adevărat arhaică. De altfel, Jurnalele Furate nu lasă nici o îndoială asupra faptului că aceasta a fost, într-adevăr, modalitatea aleasă de Leto II pentru înregistrarea observaţiilor sale istorice. În al treilea rând, după părerea noastră, la fel de extraordinar ca şi conţinutul său este depozitul propriu-zis. Sanctuarul în care au fost păstrate aceste Jurnale este, în mod indubitabil, un artefact de concepţie ixiană, a cărui realizare, deopotrivă primitivă şi de o stupefiantă ingeniozitate, va pune, fără doar şi poate, într-o nouă lumină epoca istorică desemnată generic "Dispersia". Cum era de aşteptat, depozitul era invizibil. El se afla îngropat la o adâncime mult mai mare decât lăsau de presupus miturile şi Istoria Orală, emiţând şi absorbind radiaţii menite a simula caracterul natural al mediului înconjurător, printr-un proces mimetic care, în sine, nu are nimic surprinzător. Ceea ce i-a surprins pe inginerii noştri însă este modul în care acest lucru a fost realizat cu o tehnologie realmente rudimentară şi cu mijloace mecanice dintre cele mai primitive. 

865