Titlu Dune
Autor Frank Herbert
Categorie Literatură universală
DOWNLOAD PDF
Dune

ÎN SĂPTĂMÎNA dinaintea plecării pe Arrakis, cînd agitaţia ultimelor pregătiri ajunsese aproape de nesuportat, o femeie bătrînă o vizită pe mama lui Paul. Era o noapte caldă la Castelul Caladan şi străvechiul edificiu, cămin al familiei Atreides timp de douăzeci şi şase de generaţii, era învăluit în răcoarea umedă care preceda întotdeauna schimbarea vremii. Bătrîna fu introdusă prin uşa dosnică de la capătul galeriei boltite ce ducea la dormitorul lui Paul şi putu să arunce o privire în camera băiatului. Paul era întins în pat, dar nu dormea. La lumina slabă a unei lămpi cu suspensie, lăsată să plutească deasupra podelei, băiatul desluşi în cadrul uşii silueta înaltă a necunoscutei, în spatele căreia stătea mama sa. Bătrîna părea spectrul unei vrăjitoare ― părul ca o pînză de păianjen încîlcită, chipul umbrit, ochii asemeni unor diamante scînteietoare.

― Nu-i prea mic pentru vîrsta lui, Jessica? întrebă bătrîna. Vocea era răguşită şi zbîrnîitoare, ca un baliset* dezacordat. * Instrument cu coarde Mama lui Paul răspunse cu glas catifelat de contralto:

― E lucru ştiut că Atreizii încep să crească tîrziu, Cuvioşia-Ta.

― Am auzit şi eu, spuse bătrîna. Dar are deja cincisprezece ani.

― Da, Cuvioşia-Ta.

― Nu doarme, observă bătrîna şi rîse scurt. Ştrengarul ăsta viclean trage cu urechea. Dar cei de viţă domnească trebuie să fie vicleni. Şi dacă-i într-adevăr Kwisatz Haderach... atunci... În obscuritatea patului, Paul ţinea ochii întredeschişi, două fante înguste. Ochii bătrînei ― mari şi rotunzi ca ochii unei păsări de noapte ― îl fixau cu intensitate, parcă tot mai mari, mai strălucitori.

― Somn uşor, ştrengar viclean, zise bătrîna. Mîine să mi te scoli în puteri ca să înfrunţi gom jabbarul.

2725