Titlu Confesiunile unui cafegiu
Autor Gheorghe Florescu
Categorie Literatura română
DOWNLOAD PDF
Confesiunile unui cafegiu

În ziua de 7 mai 1944 pe la prânz, pe strada Trinităţii,
dinspre Spitalul Caritas spre Biserica Sfânta Treime,
mergea un dric cu patru sicrie. În spatele dricului păşea un
om în jur de 45 de ani. Se numea Ion Popescu, era fiul cel
mic al preotului-paroh Nicolae. Domiciliul său era în Regie.
Cu o zi înainte, Regia şi întreaga zonă a Gării de Nord
fuseseră bombardate masiv de aviaţia anglo-americană.
Pierderile umane şi materiale au fost însemnate. Ion
Popescu, soţia sa şi cei trei copii se retrăseseră în timpul
bombardamentului în adăpostul antiaerian. La semnalul de
încetare a alarmei aeriene, lumea a început să evacueze
adăpostul. Pentru siguranţă, familia Popescu s-a îndreptat
spre ieşirea din spate. Fiind mare aglomeraţie, Ion Popescu
l-a luat pe băiatul cel mic, Radu, şi s-a îndreptat spre
intrarea principală. La un moment dat, băiatul de patru ani
a fugit de lângă tatăl său spre maică-sa şi cele două surori.
Când se pregăteau să iasă, unul din avioanele ce survolau
zona a lansat o bombă. Întreg spatele adăpostului a fost
distrus, iar doamna Popescu şi cei trei copii şi-au pierdut
viaţa.
Puternic marcat de această tragedie, Ion Popescu a ajuns
în faţa bisericii, pentru slujba de înmormântare. În acel
moment, dintr-o curte din apropiere au ieşit două femei,
Maria Florescu şi servitoarea sa Lina, împreună cu un
băieţel de patru ani, Ion, fiul Măriei. Maria era soţia lui
Traian Florescu, fiul cel mare al Floricăi, sora lui Ion
Popescu. Preotul Nicolae avusese opt copii; Florica era cel
mai mare, iar Ion, cel mai mic. Maria Florescu era gravidă
în luna a noua, iar tragedia abătută asupra familiei sale o
şocase. După slujbă, Maria s-a dus acasă şi nu a închis
ochii toată noaptea.
Dimineaţa zilei de 8 mai era mohorâtă. Nori negri
pluteau asupra Bucureştilor. Vâlvătaia războiului total
cuprinsese aproape întreaga Capitală. Pe la ora prânzului,
o puternică flotilă aeriană anglo-americană se afla
deasupra cartierului Dudeşti. Unul dintre avioane a lansat
o bombă de mare calibru, care a căzut pe strada Petre
Carp, paralelă cu strada Trinităţii, exact pe casa aflată în
spatele celei de la numărul 96 din Trinităţii, unde locuia
familia Florescu. Chiar atunci, Maria Florescu, împreună
cu fiul său Nelu şi servitoarea Lina, trecea drumul şi intra
în biserică, punându-şi speranţa în Dumnezeu. În
momentul detonării bombei, Maria Florescu avea gura
încleştată, astfel încât i s-au spart ambele timpane.
Traian Florescu era detectiv clasa I în cadrul Siguranţei
Naţionale, Brigada a II-a contra comuniştilor. Plecase în
jurul orei 5 dimineaţa la serviciu. Încercase cu ceva timp în
urmă s-o ducă pe Maria în Oltenia, la surorile ei, dar nu
reuşise. Intrând în biserică, Maria s-a aşezat în dreptul
icoanelor Sfinţilor Gheorghe şi Ilie. Aproape imediat i s-a
rupt apa, iar Lina şi copilul au ieşit după ajutor. Pe la orele
14, Maria a născut un băiat.