Titlu Memoriile unui antisemit
Autor Gregor von Rezzori
Categorie Biografii
DOWNLOAD PDF
Memoriile unui antisemit

Skusno e un cuvânt rusesc greu de tradus în altă limbă, înseamnă mai mult decât plictiseală searbădă: e un gol sufletesc, care te aspiră şi îţi trezeşte un dor nedefinit, dar intens şi stăruitor. Când aveam treisprezece ani, la „vârsta ingrată”, cum obişnuiau să spună pe vremea aceea educatorii, părinţii mei nu mai ştiau ce să facă cu mine. Trăiam în Bucovina, astăzi o provincie astronomic de îndepărtată în Europa de sud-est, dar tot ceea ce povestesc aici mi se pare atât de îndepărtat nu doar în spaţiu, ci şi în timp, încât parcă ar fi vorba despre ceva ce am visat doar. Şi totuşi începe ca o poveste obişnuită. Fusesem exmatriculat de un consilium abeundi1 din şcolile Regatului României de atunci, ai cărui cetăţeni deveniserăm după prăbuşirea monarhiei chezaro-crăieşti, la sfârşitul Primului Război Mondial. Încercarea de a pune ordine în dezechilibrul firii mele cu ajutorul disciplinei severe dintr-un internat din Austria (pe care rudele mele o considerau în continuare patria noastră culturală) ameninţa să se termine la fel de dezastruos pentru mine. Doar pretextul oferit de părăsirea voluntară a instituţiei la timpul potrivit a împiedicat eliminarea mea definitivă din rândurile privilegiaţilor cărora calea spre educaţia superioară le rămânea în continuare deschisă. Eram „un caz destul de disperat” – tot o expresie uzuală a celor cărora le revenea răspunderea de a forma copii şi de a face din ei „membri folositori societăţii”. Părinţii mei, orbi la felul în care contradicţiile firii mele îşi aveau originea în dezacordul plin de tensiuni al propriilor lor naturi, împărtăşeau părerea profesorilor potrivit căreia, dintr-un asemenea amestec de sensibilitate nevrotică şi înclinaţie spre violenţă, percepţie vie şi incapacitate tâmpă de a învăţa, nevoie de contact afectuos şi adaptabilitate redusă, nu poate ieşi decât ceva criminal. În curând împărtăşeau cu toţii aceeaşi părere, care se transformase într-o convingere de nezdruncinat: mă aştepta inevitabil, mai devreme sau mai târziu, închisoarea. Eram şi eu aproape convins că aşa va fi.