Titlu Niciodata Impreuna
Autor J.A. Redmerski
Categorie Literarura contemporană
DOWNLOAD PDF
Niciodata Impreuna

Natalie tot răsuceşte aceeaşi şuviţă de păr de vreo
zece minute şi începe să mă scoată din minţi. Clatin din
cap şi îmi trag cana de cafe-frappe spre mine, punândumi
strategic buzele pe pai. Natalie este aşezată vizavi,
cu coatele înfipte în masa rotundă şi mică şi cu faţa
sprijinită într-una din palme.
— Este superb, spune ea, holbându-se la tipul care
tocmai se aşază la coadă. Serios, Cam, vrei, te rog, să-l
priveşti?
Îmi dau ochii peste cap şi mai iau o înghiţitură.
— Nat, spun, aşezându-mi băutura înapoi pe masă, ai
deja un iubit – chiar e nevoie să-ţi reamintesc mereu
acest lucru?
Natalie îmi trimite un zâmbet şăgalnic.
— Parcă ai fi maică-mea!
Îşi mută repede privirea dinspre mine către matahala
sexoasă care stă în picioare în faţa tejghelei, comandând
cafea şi prăjiturele.
— Şi, în plus, lui Damon nu-i pasă dacă-mi fug ochii
– atâta vreme cât îmi desfac picioarele pentru el în
fiecare noapte, este în regulă.
Expir sonor, roşind.
— Hopa, spune ea, zâmbind cu gura până la urechi.
6
Ţi-am smuls un zâmbet. Se întinde peste masă şi îşi
bagă mâna în poşeta ei mică, purpurie. Trebuie să-mi
notez asta, spune şi trage dinăuntru telefonul şi deschide
tableta electronică. Sâmbătă. 15 iunie. Îşi mişcă degetele
pe ecran. 1:54, după-masă – Camryn Bennett a râs la
una dintre glumele mele sexuale.
Apoi îşi îndeasă telefonul înapoi în poşetă şi mă
priveşte cu genul acela de privire gânditoare pe care îl
are mereu atunci când e gata să comute pe modul
„terapie”.
— Uită-te şi tu doar o dată, spune ea, glumind.
Doar ca să-i fac pe plac, îmi întorc uşor bărbia într-un
unghi din care să pot arunca o privire rapidă către acel
tip. El se depărtează de casă, îndreptându-se către
capătul tejghelei unde îşi trage băutura de pe margine.
Înalt. Pomeţii obrajilor, perfect sculptaţi. Ochi verzi
fermecători, de model şi păr şaten şi ţepos.
— Da, sunt de acord, uitându-mă din nou la Natalie,
este sexy şi ce-i cu asta?
Natalie a trebuit mai întâi să-l privească cum iese
printre uşile duble din sticlă şi cum se îndepărtează de
fereastră. Abia apoi se uită la mine pentru a-mi da un
răspuns.
— O, Doamne, spune ea cu ochii larg deschişi, parcă
nevenindu-i a crede.
7
— Este doar un tip, Nat, spun şi îmi pun din nou
buzele pe pai. Ai putea mai bine să-ţi pui un indicator pe
frunte pe care scrie „Obsedata’’. Eşti complet obsedată
şi este evident că-ţi lasă gura apă.
— Glumeşti, nu? Expresia ei se transformă în şoc.
Camryn, ai o problemă gravă. Ştii asta, da? Se lăsă pe
speteaza scaunului. Ai nevoie să-ţi măreşti doza de
medicamente. Serios.
— Nu le mai iau din aprilie.
— Ce? De ce?
— Deoarece este ridicol, spun cu convingere. Nu am
tendinţe suicidale, aşa că nu văd niciun motiv să le mai
iau.
Scutură din cap spre mine şi-şi încrucişează braţele
peste piept.
— Crezi că ei prescriu acele medicamente numai
celor cu tendinţe suicidale? Nu. Nu-i aşa. Arată cu
degetul spre mine şi apoi îl ascunde la loc în cuta
braţului ei îndoit. Este ceva legat de un dezechilibru
chimic sau o prostie de genul ăsta.
Îi arunc un zâmbet plin de suficienţă.
— Aa, serios? Şi de când te-ai făcut tu aşa expertă în
probleme de sănătate mentală şi medicamente pe care ei
le folosesc pentru a trata sute de diagnostice?
Îmi ridic sprânceana doar puţin, suficient cât să