Titlu Emma
Autor Jane Austen
Categorie Literatură universală
DOWNLOAD PDF
Emma

EMMA WOODHOUSE, FRUMOASĂ, DESTEAPTĂ, bogată, cu un cămin
minunat si o fire veselă, părea să facă parte dintre alesii soartei. Trecuseră douăzeci si
unu de ani de când era pe lume si puŃine lucruri o mâhniseră sau îi răniseră mândria.
Era cea mai mică dintre cele două fiice ale unui tată iubitor, care le răsfăŃase mult,
si, ca urmare a căsătoriei surorii ei, devenise stăpâna casei la o vârstă destul de
fragedă. Mama îi murise demult, asa că nu-si mai amintea decât vag mângâierile ei. Îi
luase locul o femeie minunată, care, făcând slujba de guvernantă, îi oferea o dragoste
aproape maternă.
Domnisoara Taylor locuia la familia Woodhouse de saisprezece ani, mai degrabă
ca prietenă decât ca guvernantă, si Ńinea mult la amândouă fetele, dar mai ales la
Emma. Între ele exista acea intimitate care se naste între surori. Chiar înainte ca
domnisoara Taylor să fi demisionat oficial din slujbă, blândeŃea firii ei o făcea să se
poarte fără asprime si odată îndepărtată umbra severităŃii, ea si Emma deveniseră
prietene foarte apropiate. Emma făcea tot ce-i plăcea, căci, desi respecta mult părerile
domnisoarei Taylor, se conducea după propria ei judecată.
Ceea ce era cu adevărat rău în caracterul Emmei, era o tendinŃă de a-si impune
prea mult voinŃa si o prea mare încredere în sine; acestea erau neajunsurile care
ameninŃau să-i umbrească bucuriile. Primejdia însă trecea neobservată deocamdată si
nu putea fi socotită o nenorocire.
Avu si o mâhnire, usoară, care nu avea de ce să-i apese sufletul. Domnisoara
Taylor se căsători. Pierderea ei îi aduse prima întristare. În ziua nunŃii acestei iubite
prietene, Emma fu pentru întâia oară cuprinsă de gânduri triste. După nuntă, când
mirii plecară, rămase singură cu tatăl ei la masa pregătită pentru cină, fără să poată
spera că cineva le va înveseli ceasurile lungi de seară.
După masă, tatăl ei se retrase să doarmă si Emma rămase cu gân-durile ei.
Împrejurarea promitea să fie fericită pentru prietena ei. Domnul Weston era un
bărbat cu un caracter ireprosabil, avere destulă, vârstă potrivită si purtare aleasă.
Emma simŃea chiar o satisfacŃie la gândul că, generoasă si dezinteresată, ea însăsi
dorise si făcuse totul pentru realizarea acestei căsătorii. Dar generozitatea i se
întorcea împotrivă. Va simŃi lipsa domnisoarei Taylor în fiecare minut al zilei. Îsi
aminti de bunătatea ei — bunătatea si afecŃiunea pe care le stia de saisprezece ani —,
cum o învăŃase si cum se jucase cu ea, de când avea cinci ani, cum, dedicându-i toate
puterile, făcea tot ca ea să fie fericită când era sănătoasă si-i stătea de veghe la căpătâi
când era bolnavă. Tributul de recunostinŃă pentru acei ani era mare, dar intimitatea
din ultimii sapte ani, egalitatea care se stabilise după căsătoria Isabellei, când
rămăseseră numai ele două, era o amintire mai scumpă si mai gingasă. Fusese o
prietenă si o tovarăsă cum rar se întâlneste: inteligentă, cultă, săritoare, blândă,
cunoscând toate treburile familiei, arătând interes pentru binele tuturor, dar mai ales
pentru Emma; fusese părtasă la toate plăcerile si planurile ei. Era fiinŃa căreia putea
2
să-i spună tot ce-i trecea prin minte si care o iubea destul de mult pentru a-i trece cu
vederea cusururile.
Cum va suporta ea această schimbare ? Ce e drept, prietena ei se muta la numai o
jumătate de milă depărtare de ei. Dar Emma stia ce mare va fi diferenŃa între doamna
Weston, de care o va despărŃi numai o jumătate de milă, si domnisoara Taylor, care
locuia în aceeasi casă cu ea; si cu toate avantajele caracterului si situaŃiei ei, Emma era
acum în primejdia de a suferi din cauza izolării spirituale. Îl iubea mult pe tatăl ei,
dar el nu-i putea fi tovarăs, nu putea să fie partenerul ei într-o conversaŃie fie
serioasă, fie pe ton de glumă.
DiferenŃa de vârstă (domnul Woodhouse nu se căsătorise tocmai tânăr) era
accentuată de firea si obiceiurile lui, căci, fiind toată viaŃa cam bolnăvicios, nu-si
obosea nici mintea, nici trupul si prin purtarea sa era mult mai bătrân decât anii pe
care îi avea. Desi era peste tot iubit pentru sufletul lui bun si firea lui blândă, nu s-ar
fi putut spune că strălucea prin darurile spiritului.
Sora ei, care în urma căsătoriei se mutase la Londra, la o distanŃă relativ mică, de
numai saisprezece mile, era totusi prea departe pentru vizite zilnice si Emma avea să
petreacă multe seri lungi si plictisitoare de octombrie si noiembrie până când Crăciunul
urma să prilejuiască o nouă vizită a Isabellei, cu soŃul si copiii ei, care umpleau
casa si îi ofereau o încântătoare tovărăsie.
Highbury, satul acesta mare si cu o populaŃie aproape la fel de numeroasă ca a
unui oras si din care Hartfield, în ciuda gazonului, propriu boschetelor si numelui
său, făcea parte, nu-i oferea pe nimeni de talia ei. Familia Woodhouse era socotită aici
cea mai de frunte. ToŃi îi priveau cu respect. Aveau multe cunostinŃe, căci tatăl ei se
purta frumos cu toată lumea, dar n-ar fi acceptat pe nimeni în locul domnisoarei
Taylor, nici pentru o jumătate de zi.

964